Art. 2274: Tranzacţia asupra unui contract nul

Art. 1246 - Condițiile de validitate ale contractului; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1251 - Efectele nulității; Art. 1261 - Confirmarea actului anulabil; Art. 1262 - Formele confirmării; Art. 2267 - Noțiune (Tranzacția); Art. 2268 - Caracterele juridice ale tranzacției; Art. 2273 - Tranzacția asupra unui titlu nul; Art. 2279 - Cauze de nulitate a tranzacției

Articolul 2274 din Codul Civil reglementează validitatea tranzacției în raport cu nulitatea actului juridic subiacent, distingând între nulitatea absolută și cea relativă. Alineatul (1) statuează principiul că o tranzacție încheiată pentru executarea unui act lovit de nulitate absolută este, la rândul său, nulă. Excepția esențială intervine atunci când părțile au transacționat expres asupra nulității înseși, caz în care tranzacția își menține validitatea, presupunând o cunoaștere și o acceptare a viciului de către părți în scopul stingerii unui litigiu sau al preîntâmpinării acestuia. Alineatul (2) abordează situația tranzacției încheiate pentru executarea unui act anulabil (lovit de nulitate relativă). În acest caz, tranzacția poate fi anulată doar de către partea care, la momentul încheierii sale, nu cunoștea cauza de anulabilitate a actului subiacent. Această dispoziție subliniază importanța bunei-credințe și a cunoașterii cauzei de nulitate, lipsa acesteia din urmă putând fundamenta acțiunea în anulare a tranzacției. Implicit, cunoașterea cauzei de anulabilitate la momentul încheierii tranzacției echivalează cu o confirmare tacită a actului anulabil sau o renunțare la dreptul de a invoca nulitatea relativă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.