Art. 2270: Întinderea tranzacției

Art. 1166 - Definiția contractului; Art. 1266 - Interpretarea contractelor. Sensul clauzelor; Art. 1267 - Interpretarea contractelor. Clauze îndoielnice; Art. 1268 - Interpretarea contractelor. Clauze neclare; Art. 1269 - Interpretarea contractelor. Clauzele esențiale; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 2267 - Noțiunea de tranzacție; Art. 2269 - Obiectul tranzacției; Art. 2271 - Efectele tranzacției; Art. 2272 - Nulitatea tranzacției

Articolul 2270 din Codul Civil statuează un principiu fundamental al interpretării tranzacției, anume cel al interpretării restrictive. Potrivit acestui principiu, tranzacția – fiind un contract prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii reciproce – își produce efectele strict în limitele obiectului și cauzei (raportul juridic litigios sau îndoielnic) pentru care a fost încheiată. Chiar și în situația în care părțile ar folosi expresii generale, precum 'renunțarea la toate drepturile, acțiunile și pretențiile', acestea nu se vor extinde asupra unor drepturi sau pretenții care nu au format obiectul sau cauza litigiului ce a determinat încheierea tranzacției. Dispoziția subliniază că intenția reală a părților, fie că este exprimată explicit sau reiese implicit din cuprinsul actului, primează, asigurând că efectele tranzacției sunt circumscrise cu precizie scopului său specific de a rezolva o anumită dispută, și nu de a constitui o renunțare generală la orice drepturi viitoare sau nelegate de cauză.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.