Art. 2269: Indivizibilitatea tranzacţiei

Art. 2267 - Noțiunea de tranzacție; Art. 2270 - Nulitatea tranzacției; Art. 1247 - Nulitatea parțială (principiu general aplicabil contractelor); Art. 1272 - Conţinutul contractului (prin analogie pentru stipulațiile contrare); Art. 1516 - Condiţiile rezoluţiunii (aplicabil mutatis mutandis pentru desființare); Art. 1422 - Obiectul prestaţiilor; Art. 1423 - Indivizibilitatea obiectului obligaţiei

Articolul 2269 din Codul Civil instituie un principiu fundamental al tranzacției: indivizibilitatea sa în ceea ce privește obiectul. Această regulă semnifică faptul că tranzacția, în ansamblul său, formează un tot unitar și coerent, iar desființarea ei (prin nulitate, rezoluțiune, revocare etc.) trebuie să vizeze, de regulă, întreaga convenție. Rațiunea acestui principiu rezidă în scopul tranzacției – acela de a stinge sau de a preveni un litigiu –, care impune o stabilitate și o certitudine a soluției adoptate de părți. Indivizibilitatea garantează că actul juridic produce efecte definitive, evitând situațiile în care o desființare parțială ar putea altera echilibrul dorit de părți sau ar reînvia disputa. Cu toate acestea, textul legal permite părților să deroge de la acest principiu, printr-o stipulație expresă contrară, care să prevadă posibilitatea unei desființări parțiale a tranzacției. O astfel de clauză trebuie interpretată restrictiv și să fie clară, întrucât reprezintă o excepție de la regula generală. Fără o astfel de stipulație, orice tentativă de desființare a unei părți din tranzacție va duce la desființarea întregului act.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.