Art. 2258: Caracterul incesibil şi insesizabil al întreţinerii

Art. 2242 - Definiția contractului de întreținere; Art. 2243 - Obiectul contractului de întreținere; Art. 1315 - Noțiune (Cesiunea de creanță); Art. 627 - Bunuri urmăribile (Cod de Procedură Civilă); Art. 628 - Bunuri insesizabile (Cod de Procedură Civilă)

Articolul 2258 din Codul Civil stabilește două principii fundamentale privind drepturile creditorului întreținerii: incesibilitatea și insesizabilitatea. Aceste caracteristici derivă din natura profund personală (intuitu personae) a obligației de întreținere, care are un scop eminamente alimentar și de sprijin, nu unul patrimonial liber transferabil. **Incesibilitatea** înseamnă că dreptul la întreținere, fie că provine dintr-un contract de întreținere sau dintr-o obligație legală (ex. între soți, părinți și copii), nu poate fi transmis unui terț prin acte juridice între vii (precum cesiunea de creanță) și, de regulă, nici prin moștenire. Această interdicție asigură că prestația de întreținere rămâne legată de persoana creditorului, pentru a-i acoperi nevoile personale. **Insesizabilitatea** implică faptul că dreptul la întreținere nu poate face obiectul executării silite de către creditorii proprii ai beneficiarului. Scopul este de a proteja mijloacele de subzistență ale creditorului, asigurându-i acestuia un minim vital și împiedicând ca sumele sau prestațiile destinate traiului să fie deturnate către stingerea datoriilor sale. Acest principiu este consolidat de dispozițiile Codului de Procedură Civilă referitoare la bunurile și veniturile insesizabile, unde se regăsesc enumerate și prestațiile cu caracter de întreținere. Ambele caracteristici subliniază natura specială, de protecție socială și personală, a dreptului la întreținere, diferențiindu-l de alte drepturi patrimoniale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.