(1)Debitorul întreţinerii

datorează creditorului prestaţii stabilite în mod echitabil

ţinându-se seama de valoarea capitalului şi de condiţia

socială anterioară a creditorului.

(2)Debitorul este obligat în special

să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte,

încălţăminte, menaj, precum şi folosinţa unei

locuinţe corespunzătoare. Întreţinerea cuprinde, de asemenea,

îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală.

(3)În cazul în care

întreţinerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează

în cursul duratei contractului, debitorul are obligaţia să îl

înmormânteze.

(4)Întreţinerea continuă a

fi datorată în aceeaşi măsură chiar dacă, în cursul

executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total

sau parţial ori şi-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru

care creditorul întreţinerii nu este ţinut să

răspundă.

(5)Clauza prin care creditorul

întreţinerii se obligă la prestarea unor servicii este

considerată nescrisă.