Art. 2256: Aplicarea regulilor de la renta viageră

Art. 2242 - Noţiunea rentei viagere; Art. 2243 - Condiţiile de validitate; Art. 2244 - Cauza rentei viagere; Art. 2245 - Lipsa obiectului sau a cauzei; Art. 2246 - Momentul aprecierii condițiilor; Art. 2247 - Neplata rentei; Art. 2249 - Rezoluțiunea contractului de rentă viageră; Art. 2251 - Neplata rentei (alin. 1); Art. 2252 - Clauza de rezoluțiune de drept; Art. 2254 - Noţiunea contractului de întreţinere; Art. 2255 - Caracterele juridice ale contractului de întreţinere; Art. 1422 - Indivizibilitatea obligaţiilor; Art. 1423 - Solidaritatea; Art. 1549 - Condițiile rezoluțiunii; Art. 1550 - Punerea în întârziere

Articolul 2256 din Codul Civil extinde, în mod corespunzător (mutatis mutandis), aplicabilitatea anumitor dispoziții referitoare la contractul de rentă viageră și la contractul de întreținere. Această trimitere legislativă subliniază natura juridică similară a celor două contracte, ambele având ca element definitoriu caracterul aleatoriu și obligația de a presta anumite prestații periodice pe durata vieții creditorului. Alin. (1) face referire la reguli privind condițiile de validitate ale contractului, cauză, obiect, precum și la aspecte legate de neexecutare și rezoluțiune. Alin. (2) consacră principiul indivizibilității obligației de întreținere, atât activ (în privința creditorilor), cât și pasiv (în privința debitorilor). Această indivizibilitate, în absența unei clauze contrare, asigură că obligația de întreținere nu poate fi divizată între mai mulți debitori sau, după caz, între mai mulți creditori, garantând astfel o executare integrală a prestației. Natura indivizibilă a obligației de întreținere este o caracteristică esențială a contractului, reflectând scopul social și umanitar al acestuia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.