Art. 2255: Forma contractului

Art. 1179 - Forma contractului; Art. 1242 - Nulitatea pentru nerespectarea formei; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1650 - Noțiunea contractului de întreținere; Art. 1651 - Caractere juridice contractului de întreținere; Art. 2097 - Noțiune (donația); Art. 2241 - Noțiune (renta viageră)

Articolul 2255 din Codul Civil stabilește o regulă imperativă privind forma contractului de întreținere, impunând încheierea acestuia în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Această dispoziție derogă de la principiul consensualismului ce guvernează, în general, contractele în dreptul civil român, transformând contractul de întreținere dintr-un contract, în principiu, consensual, într-un contract solemn. Exigența formei autentice este o condiție de validitate (ad validitatem) a actului juridic, nu doar o condiție de probă (ad probationem). Scopul acestei solemnități este multiplu: asigură o protecție sporită părților, în special debitorului întreținerii care se obligă la prestații succesive și continue, conferă stabilitate raportului juridic, permite controlul legalității actului de către notarul public și facilitează publicitatea imobiliară, în cazul în care dreptul de proprietate este transferat. Nerespectarea acestei forme obligatorii atrage sancțiunea cea mai gravă din dreptul civil – nulitatea absolută –, ceea ce înseamnă că actul este considerat că nu a produs niciodată efecte juridice, putând fi invocată de orice persoană interesată și de instanța de judecată din oficiu.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.