Art. 2251: Rezoluţiunea contractului la cererea credirentierului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Creditorul unei rente viagere
constituite cu titlu oneros poate cere rezoluţiunea contractului dacă
debirentierul nu depune garanţia promisă în vederea executării
obligaţiei sale ori o diminuează.
(2)Credirentierul are dreptul la
rezoluţiune pentru neexecutarea fără justificare a
obligaţiei de plată a rentei de către debirentier.
(3)În lipsa unei stipulaţii
contrare, rezoluţiunea nu conferă debirentierului dreptul de a
obţine restituirea ratelor de rentă deja plătite.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1516 - Drepturile creditorului la neexecutare; Art. 1549 - Condițiile rezoluțiunii; Art. 1550 - Rezoluțiunea unilaterală; Art. 1554 - Efectele rezoluțiunii; Art. 2242 - Contractul de rentă viageră. Definiție; Art. 2243 - Caractere juridice; Art. 2248 - Nulitatea contractului; Art. 2252 - Acțiunea în executare silită; Art. 2253 - Inalienabilitatea și insesizabilitatea rentei; Art. 2254 - Decesul credirentierului
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2251 din Codul Civil reglementează în mod special condițiile în care credirentierul (creditorul rentei viagere) poate solicita rezoluțiunea contractului. Norma instituie două motive principale pentru rezoluțiune. Primul, prevăzut la alin. (1), vizează situația în care debirentierul (debitorul rentei) nu constituie garanția promisă la încheierea contractului sau o diminuează, aspect esențial pentru securitatea plății viitoarelor rate ale rentei. Al doilea motiv, stipulat la alin. (2), reprezintă o aplicație particulară a dreptului comun în materia neexecutării obligațiilor, și anume neexecutarea fără justificare a obligației de plată a rentei. Cel mai distinctiv aspect al acestui articol se regăsește la alin. (3), care prevede o excepție de la principiul restituirii prestațiilor în cazul rezoluțiunii. Spre deosebire de regula generală a rezoluțiunii care impune restituirea integrală a prestațiilor primite (Art. 1554 C. Civ.), în lipsa unei stipulații contrare, debirentierul nu are dreptul să obțină restituirea ratelor de rentă deja plătite. Această dispoziție specială este justificată de natura aleatorie a contractului de rentă viageră și de faptul că ratele plătite au reprezentat contraprestația pentru riscul asumat de debirentier pe durata vieții credirentierului, indiferent de durata efectivă a acesteia. Părțile pot, prin acordul lor, să deroge de la această regulă.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol