(1)În caz de neîndeplinire a

obligaţiei de plată a ratelor scadente, credirentierul poate cere

sechestrul şi vânzarea bunurilor debirentierului, până la

concurenţa unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor.

(2)Această sumă se

stabileşte, în condiţiile legii, pe baza unei expertize întocmite în

conformitate cu metodologia de calcul aplicabilă în cazul

asigurărilor de viaţă, ţinându-se seama, printre altele, de

ratele deja încasate de credirentier, de vârsta şi de starea acestuia.

Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier.

(3)După ce a fost

obţinută în urma vânzării bunurilor debirentierului, suma se

consemnează la o instituţie de credit şi va fi plătită

credirentierului cu respectarea cuantumului şi scadenţelor convenite

prin contractul de rentă viageră.

(4)Dacă debirentierul

intră în lichidare, credirentierul îşi poate realiza dreptul la

rentă înscriind în tabloul creditorilor o creanţă al cărei

cuantum se determină potrivit alin. (2).