Art. 2242: Noţiune

Art. 2243 - Caracterele juridice ale contractului de rentă viageră; Art. 2244 - Condiţiile de validitate; Art. 2245 - Nulitatea contractului de rentă viageră; Art. 2246 - Efectele contractului; Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1171 - Contractele sinalagmatice şi unilaterale; Art. 1172 - Contractele cu titlu oneros şi cu titlu gratuit; Art. 1227 - Obiectul obligației; Art. 1238 - Bunurile fungibile și nefungibile; Art. 1635 - Contractul de întreţinere (pentru comparație)

Articolul 2242 din Codul Civil român oferă definiția esențială a contractului de rentă viageră. Acesta este un contract numit, prin care o parte, denumită debirentier, se obligă să efectueze prestații periodice (de regulă, sume de bani, dar și alte bunuri fungibile) în beneficiul credirentierului. Un element definitoriu al acestui contract, subliniat implicit de alineatul (2), este caracterul său aleatoriu. Alea contractului constă în incertitudinea duratei pe parcursul căreia prestațiile sunt datorate, aceasta fiind determinată, de regulă, de durata vieții credirentierului. Părțile au însă libertatea de a stipula ca durata rentei să depindă de viața debirentierului sau a unei terțe persoane determinate. Natura aleatorie este crucială pentru validitatea contractului; lipsa alea (de exemplu, dacă credirentierul este deja decedat la momentul încheierii contractului sau are o boală incurabilă în fază terminală, cunoscută părților, care îi afectează grav speranța de viață) poate atrage nulitatea contractului sau recalificarea sa.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.