Art. 2240: Reasigurarea

Art. 2199 - Noțiunea contractului de asigurare; Art. 2200 - Părțile contractului de asigurare; Art. 2201 - Interesul asigurabil; Art. 2203 - Obiectul asigurării; Art. 2206 - Prima de asigurare; Art. 2210 - Obligațiile asigurătorului; Art. 2211 - Obligațiile contractantului asigurării și ale asiguratului; Art. 2221 - Producerea riscului asigurat; Art. 2235 - Asigurări obligatorii; Art. 1166 - Noțiunea de contract

Articolul 2240 din Codul Civil definește și reglementează reasigurarea ca o operațiune distinctă de asigurare, având un rol fundamental în distribuția riscurilor în piața de asigurări. Esența reasigurării constă în asigurarea riscurilor asumate de un asigurător (denumit în acest context 'reasigurat') de către un alt asigurător ('reasigurător'). Prin acest mecanism, reasigurătorul preia o parte din riscul asumat inițial de reasigurat, contribuind proporțional la plata indemnizațiilor în cazul producerii evenimentului asigurat, în schimbul unei cote din primele de asigurare. Un principiu cardinal al reasigurării, explicitat la alin. (3), este autonomia juridică: reasigurarea nu stinge obligațiile asigurătorului față de asiguratul inițial și, mai mult, nu creează niciun raport juridic direct între asigurat și reasigurător. Rolul reasigurării este de a asigura solvabilitatea asigurătorului primar și de a dispersa riscurile majore, fără a afecta substanțial poziția juridică a asiguratului inițial.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.