Art. 2239: Coasigurarea

Art. 2199 - Domeniul de reglementare (Asigurarea); Art. 2200 - Riscul asigurat (Asigurarea); Art. 2202 - Părţile contractului de asigurare; Art. 2205 - Suma asigurată (Asigurarea); Art. 2240 - Reasigurarea; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului

Articolul 2239 din Codul Civil definește coasigurarea ca o operațiune juridică distinctă în domeniul asigurărilor, prin care un singur risc este acoperit simultan de doi sau mai mulți asigurători. Caracteristica fundamentală a coasigurării constă în faptul că fiecare asigurător își asumă o cotă-parte determinată din acel risc și, implicit, din suma asigurată. Clauza (2) a articolului subliniază principiul autonomiei răspunderii fiecărui coasigurător: aceștia răspund față de asigurat exclusiv în limita sumei pentru care s-au angajat individual prin contract. Aceasta înseamnă că răspunderea coasigurătorilor este pro-rata (proporțională), nu solidară. Asiguratul, în cazul producerii riscului, va trebui să se adreseze fiecărui coasigurător pentru partea de despăgubire aferentă cotei asumate de acesta. Coasigurarea se deosebește fundamental de reasigurare (reglementată de Art. 2240), unde un asigurător își transferă o parte din riscul deja asumat către un alt asigurător (reasigurătorul), relația fiind între asigurători, nu direct cu asiguratul inițial.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.