Art. 2236: Dreptul la indemnizaţie
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Indemnizaţia de asigurare
este datorată, independent de sumele cuvenite asiguratului sau
beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei
răspunzători de producerea sa, precum şi de sumele primite de la
alţi asigurători în temeiul altor contracte de asigurare.
(2)Creditorii asiguratului nu au
dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare
cuvenită beneficiarilor asigurării sau moştenitorilor
asiguratului, după caz.
Articole Conexe / Referințe
Art. 2199 - Noţiunea contractului de asigurare; Art. 2200 - Caracterele contractului de asigurare; Art. 2203 - Principiul indemnizării; Art. 2207 - Obligaţia asigurătorului la plata indemnizaţiei; Art. 2210 - Subrogaţia asigurătorului; Art. 2211 - Pluralitatea de asigurări; Art. 2230 - Desemnarea beneficiarului; Art. 2231 - Drepturile beneficiarului; Art. 1357 - Domeniul de aplicare a răspunderii delictuale
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2236 din Codul Civil reglementează principiul independenței indemnizației de asigurare și inopozabilitatea acesteia față de creditorii asiguratului. Conform alin. (1), indemnizația de asigurare este datorată indiferent de alte sume pe care asiguratul sau beneficiarul le poate primi din asigurările sociale, din repararea prejudiciului de către cei răspunzători sau de la alți asigurători. Acest principiu este relevant îndeosebi în cazul asigurărilor de persoane, unde indemnizația are un caracter forfetar și nu este legată strict de principiul indemnizării (conform căruia indemnizația nu poate depăși prejudiciul). În cazul asigurărilor de bunuri și de răspundere civilă, unde funcționează plenar principiul indemnizării (Art. 2203 C.Civ.), independența se interpretează în sensul că dreptul la indemnizație se naște independent de celelalte sume, dar cumulația lor nu trebuie să ducă la supra-indemnizație, existând mecanisme precum subrogația (Art. 2210 C.Civ.) și reguli privind pluralitatea de asigurări (Art. 2211 C.Civ.) care evită îmbogățirea fără justă cauză a asiguratului. Alin. (2) instituie o protecție esențială a indemnizației de asigurare destinate beneficiarilor (alții decât asiguratul) sau moștenitorilor asiguratului, declarând-o insesizabilă de către creditorii asiguratului. Această dispoziție reprezintă o excepție de la dreptul comun al gajului general al creditorilor asupra patrimoniului debitorului și are ca scop asigurarea finalității economice a contractului de asigurare, mai ales în contextul asigurărilor de viață, unde indemnizația este destinată unui scop social sau familial bine determinat.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol