Art. 2228: Riscul privind o altă persoană

Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1238 - Forma consimțământului; Art. 2199 - Noțiunea de contract de asigurare; Art. 2201 - Caracterele juridice ale contractului de asigurare; Art. 2202 - Părțile contractului de asigurare; Art. 2204 - Asigurarea de persoane; Art. 1280 - Stipulația pentru altul

Articolul 2228 din Codul Civil instituie o condiție esențială de valabilitate pentru contractele de asigurare care vizează un risc aparținând unei persoane diferite de contractantul asigurării. Această prevedere subliniază caracterul personal al riscului asigurat și necesitatea ca persoana al cărei risc este acoperit (terțul asigurat/beneficiar) să își exprime consimțământul în scris. Cerința de formă, impusă *ad validitatem*, are rolul de a proteja interesele terțului, asigurându-i cunoștința și acordul expres cu privire la contractul de asigurare în care este implicat riscul său. Lipsa consimțământului scris al terțului atrage nulitatea relativă a contractului de asigurare în ceea ce privește acest risc, deoarece condiția este impusă în interesul particular al persoanei vizate de risc. Prin această dispoziție, legiuitorul român consolidează principiul libertății și autonomiei de voință a persoanei al cărei risc este obiectul asigurării, chiar și atunci când ea nu este parte contractantă directă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.