Art. 2225: Stabilirea despăgubirii

Art. 1357 - Răspunderea delictuală generală; Art. 1381 - Reparația prejudiciului; Art. 1386 - Stabilirea despăgubirii; Art. 2199 - Noţiunea contractului de asigurare; Art. 2200 - Părţile contractului de asigurare; Art. 2223 - Îndatoririle asiguratului; Art. 2224 - Plata despăgubirilor; Art. 2226 - Regresul asigurătorului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1271 - Revocarea şi modificarea contractului; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 1921 - Acordul de mediere; Art. 1390 - Despăgubiri moratorii

Articolul 2225 din Codul Civil reglementează modalitatea de stabilire a despăgubirii în contextul contractului de asigurare, instituind o ordine de preferință între soluția convențională și cea judiciară. Norma subliniază caracterul supletiv al dispoziției legale ('Dacă nu se prevede altfel prin lege'), permițând existența unor reglementări speciale în materie (ex: asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto - RCA). Metoda primordială de stabilire a despăgubirii este convenția tripartită, încheiată între asigurat, terța persoană prejudiciată (beneficiarul indirect al asigurării de răspundere civilă) și asigurător. Această soluție subliniază autonomia de voință a părților și încurajează soluționarea amiabilă a daunelor. În situația în care părțile nu ajung la o înțelegere, despăgubirea va fi stabilită printr-o hotărâre judecătorească. Aceasta conferă instanțelor de judecată rolul de a suplini acordul de voință, bazându-se pe probele administrate și pe principiile dreptului civil, în special cele referitoare la repararea integrală a prejudiciului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.