Art. 2221: Asigurările de credite şi garanţii

Art. 2199 - Noțiunea contractului de asigurare; Art. 2200 - Caracterele contractului; Art. 2201 - Cauza și obiectul asigurării; Art. 2202 - Asigurări obligatorii; Art. 2207 - Obligația de plată a indemnizației; Art. 2210 - Despăgubirea în caz de asigurare de daune; Art. 2212 - Drepturile asigurătorului subrogat; Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1470 - Răspunderea contractuală; Art. 2279 - Noțiunea de fideiusiune

Articolul 2221 din Codul Civil reglementează un tip special de contract de asigurare, respectiv asigurările de credite și garanții, care au ca scop principal acoperirea riscului de neplată de către un debitor al asiguratului. Paragraful (1) oferă o enumerare exemplificativă a riscurilor ce pot face obiectul acestor asigurări, incluzând insolvabilitatea generală, creditele de export, vânzările în rate, creditele ipotecare sau agricole, precum și garanțiile directe ori indirecte. Această diversitate subliniază flexibilitatea și importanța acestui tip de asigurare în circuitul civil. Un aspect esențial, prevăzut de paragraful (2), este caracterul necondiționat al plății indemnizației de către asigurător în cazul asigurărilor directe de credite și garanții. Prin această dispoziție, legiuitorul exclude posibilitatea ca asigurătorul să impună asiguratului declanșarea prealabilă a unor proceduri de recuperare a prejudiciului, inclusiv executarea silită, împotriva debitorului. Această clauză protejează asiguratul, facilitând obținerea rapidă a despăgubirii și transferând riscul de recuperare a creanței asupra asigurătorului, care se va subroga ulterior în drepturile asiguratului împotriva debitorului. Reglementarea subliniază, de asemenea, rolul autorităților de supraveghere în domeniul asigurărilor, conform normelor legale specifice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.