Art. 2220: Înstrăinarea bunului asigurat

Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1280 - Cesionarea contractului; Art. 1650 - Contractul de vânzare; Art. 2199 - Noțiunea de asigurare; Art. 2200 - Principiile contractului de asigurare; Art. 2203 - Interesul asigurabil; Art. 2210 - Declarația riscului și plata primei; Art. 2211 - Modificarea riscului pe parcursul executării contractului; Art. 2221 - Asigurarea bunurilor mobile supuse înregistrării

Articolul 2220 din Codul Civil reglementează soarta contractului de asigurare de bunuri în cazul înstrăinării bunului asigurat. Regula stabilită de alineatul (1) este cea a continuității contractului de asigurare, care își produce efectele între asigurător și noul dobânditor al bunului. Aceasta reprezintă o aplicație a principiului subrogației reale, prin care contractul de asigurare este considerat atașat bunului, nu persoanei asigurate inițial, asigurând astfel o protecție continuă a noului proprietar. Această regulă este însă supletivă, putând fi derogată prin convenția părților. Alineatul (2) impune asiguratului inițial o obligație de informare. Dacă acesta nu comunică asigurătorului înstrăinarea survenită și, de asemenea, nu notifică dobânditorului existența contractului de asigurare, el rămâne ținut să plătească primele de asigurare scadente ulterior datei înstrăinării. Această sancțiune pecuniară are rolul de a constrânge asiguratul să își îndeplinească obligația de notificare, esențială pentru buna desfășurare a relației contractuale de asigurare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.