Art. 2219: Asigurarea multiplă

Art. 2200 - Principiul indemnizării; Art. 2207 - Obligațiile părților; Art. 2215 - Suma asigurată; Art. 2220 - Asigurarea la o sumă inferioară; Art. 2221 - Asigurarea la o sumă superioară; Art. 1170 - Buna-credință; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului

Articolul 2219 din Codul Civil reglementează instituția asigurării multiple, care apare atunci când același bun este asigurat, împotriva aceluiași risc, la mai mulți asigurători. Norma impune asiguratului o obligație esențială de bună-credință: aceea de a declara existența tuturor asigurărilor referitoare la bunul respectiv, atât la momentul încheierii noilor polițe, cât și pe parcursul executării acestora. Această obligație are rolul de a preveni fraudele și îmbogățirea fără justă cauză a asiguratului. În cazul producerii riscului asigurat, textul legal consacră principiul proporționalității: fiecare asigurător este obligat la plată în raport cu suma asigurată prin polița sa și până la concurența acesteia. Cu toate acestea, articolul reafirmă ferm principiul indemnizării, statuând că asiguratul nu poate încasa o despăgubire totală care să depășească valoarea prejudiciului efectiv suferit. Scopul asigurării este acoperirea pierderii, nu realizarea unui profit, indiferent de numărul polițelor încheiate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.