Art. 2211: Opozabilitatea contractului

Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1280 - Principiul relativității efectelor contractului; Art. 1281 - Promisiunea faptei altuia; Art. 1282 - Stipulația pentru altul; Art. 2200 - Părțile contractului de asigurare; Art. 2207 - Documentele contractului de asigurare; Art. 2209 - Efectele nulității contractului de asigurare

Articolul 2211 din Codul Civil reglementează un aspect fundamental al contractului de asigurare: opozabilitatea excepțiilor contractuale de către asigurător. Prin această dispoziție, se confirmă principiul relativității efectelor contractului, dar cu o adaptare specifică în contextul asigurărilor. Asigurătorul are dreptul de a invoca împotriva oricărei persoane care pretinde drepturi în baza contractului (indiferent dacă este titularul asigurării, deținătorul documentului, un terț sau beneficiarul asigurării) toate mijloacele de apărare care decurg din contractul inițial. Aceasta înseamnă că asigurătorul poate opune, de exemplu, nulitatea contractului, neîndeplinirea unor condiții esențiale de către asigurat, prescripția, lipsa riscului asigurat sau alte apărări valabile conform clauzelor contractuale și dispozițiilor legale. Articolul subliniază că drepturile invocate de terți sau beneficiari sunt condiționate de valabilitatea și conținutul contractului de asigurare încheiat inițial între asigurător și contractant, protejând astfel interesele asigurătorului și asigurând stabilitatea relației contractuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.