(1)În cazul producerii riscului

asigurat, asigurătorul trebuie să plătească

indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute în contract.

Atunci când există neînţelegere asupra cuantumului indemnizaţiei

de asigurare, partea necontestată din aceasta se va plăti de

asigurător anterior soluţionării neînţelegerii prin

bună învoială sau de către instanţa

judecătorească.

(2)În cazurile stabilite prin

contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de

răspundere civilă, asigurătorul nu datorează

indemnizaţie dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de

către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un membru din

conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această

calitate.

(3)

În cazul în care părţile convin, dispoziţiile alin. (2)

se aplică şi atunci când riscul asigurat a fost produs de către:

a)persoanele

fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc

împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării;

b)prepuşii

asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.