Art. 2205: Lipsa riscului asigurat

Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1179 - Condiții esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1209 - Obiectul contractului; Art. 1235 - Cauza contractului; Art. 1246 - Noțiunea nulității; Art. 1326 - Efectele nulității; Art. 2199 - Definiția contractului de asigurare; Art. 2200 - Riscul asigurat; Art. 2201 - Riscul viitor și incert; Art. 2202 - Interesul asigurabil; Art. 2204 - Declararea riscului; Art. 2216 - Începerea și încetarea răspunderii asigurătorului; Art. 2223 - Prima de asigurare

Articolul 2205 din Codul Civil reglementează o cauză specifică și fundamentală de desființare a contractului de asigurare: lipsa riscului asigurat. Această normă subliniază caracterul aleatoriu al contractului de asigurare, a cărui rațiune de a fi și validitate depind esențial de existența și incertitudinea riscului. Articolul distinge două ipoteze principale: (1) riscul s-a produs sau a devenit imposibil înainte ca obligațiile asigurătorului să înceapă a produce efecte, caz în care contractul este considerat a nu fi fost valabil încheiat ab initio, datorită lipsei obiectului sau cauzei; (2) riscul a devenit imposibil după ce obligațiile asigurătorului au început să producă efecte, situație care conduce la caducitatea contractului, întrucât scopul său nu mai poate fi atins. În ambele cazuri, contractul se desființează de drept, fără a fi necesară o acțiune în justiție. O consecință directă a desființării este dreptul asiguratului de a recupera prima de asigurare proporțional cu perioada neexpirată a contractului. Alineatul (2) introduce o nuanță importantă, limitând restituirea diferenței de primă doar în situațiile în care nu au fost plătite sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente asigurate produse pe parcursul valabilității contractului, asigurând astfel un echilibru contractual și prevenind îmbogățirea fără justă cauză a asiguratului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.