Art. 2201: Poliţa de asigurare

Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1180 - Forma contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1279 - Proba contractului; Art. 2199 - Noțiunea contractului de asigurare; Art. 2200 - Formele asigurării; Art. 2202 - Declarația de risc; Art. 2203 - Plata primelor; Art. 2204 - Începutul și sfârșitul răspunderii asigurătorului

Articolul 2201 din Codul Civil reglementează conținutul minim obligatoriu al poliței de asigurare, un document esențial care servește ca instrument de probă (instrumentum probationis) al contractului de asigurare. Deși contractul de asigurare este, în principiu, consensual (formându-se prin simplul acord de voințe), polița este indispensabilă pentru dovedirea existenței și a clauzelor acestuia. Alin. (1) enumeră elementele fundamentale ce trebuie incluse, cum ar fi identificarea părților, obiectul și riscurile asigurate, durata, primele și sumele asigurate, asigurând astfel claritate și certitudine juridică relației contractuale. Aceste elemente sunt vitale pentru delimitarea drepturilor și obligațiilor fiecărei părți. Alin. (2) conferă organului de stat competent (în prezent, Autoritatea de Supraveghere Financiară - ASF) prerogativa de a stabili elemente suplimentare ce trebuie cuprinse în poliță, reflectând caracterul puternic reglementat și de interes public al domeniului asigurărilor, cu scopul protejării asiguraților și menținerii stabilității pieței.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.