Art. 2200: Forma şi dovada

Art. 1191 - Forma cerută pentru probă (ad probationem); Art. 1192 - Limitele probei cu martori; Art. 1197 - Înscrisurile sub semnătură privată; Art. 1240 - Forma actului juridic; Art. 1351 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 2202 - Elementele contractului de asigurare; Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică

Articolul 2200 din Codul Civil instituie o regulă specială și esențială în materia probei contractului de asigurare, stabilind o formă ad probationem strictă. Încheierea contractului de asigurare trebuie să fie, în principiu, dovedită în scris. Această dispoziție derogă de la dreptul comun al probei actelor juridice civile, prin interdicția absolută a probei cu martori, chiar și în prezența unui început de dovadă scrisă, element care, în alte materii, ar fi permis o completare a probei prin testimonială. Această rigoare subliniază importanța și complexitatea specifică a operațiunilor de asigurare, care necesită certitudine juridică. O excepție notabilă este prevăzută pentru situațiile extraordinare în care documentele de asigurare dispar din motive de forță majoră sau caz fortuit, iar obținerea unui duplicat este imposibilă. În aceste circumstanțe excepționale, legea permite dovada existenței și conținutului contractului prin orice mijloc de probă, restabilind flexibilitatea probatorie în scopul evitării unei imposibilități de dovadă. Articolul specifică, de asemenea, formele documentare prin care se constată încheierea contractului: polița de asigurare, certificatul de asigurare (emise și semnate de asigurător) sau nota de acoperire (emisă și semnată de brokerul de asigurare). Aliniatul (3) adaptează legislația la evoluțiile tehnologice, prevăzând expres posibilitatea ca aceste documente să fie semnate și certificate prin mijloace electronice, reflectând alinierea la prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică și facilitând digitalizarea în sectorul asigurărilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.