Art. 22: Lipsa publicităţii. Sancţiuni

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 18 - Sistemele de publicitate; Art. 19 - Felurile publicităţii; Art. 20 - Actele şi faptele juridice supuse publicităţii; Art. 21 - Efectele publicităţii; Art. 885 - Înscrierea în cartea funciară ca mijloc de publicitate; Art. 891 - Efectul constitutiv al înscrierii; Art. 901 - Acţiunea în rectificare tabulară; Art. 1281 - Opozabilitatea efectelor contractului; Art. 1737 - Publicitatea vânzării bunurilor imobile; Art. 2429 - Publicitatea ipotecilor

Articolul 22 instituie sancțiunea generală pentru neîndeplinirea formalităților de publicitate care nu au caracter constitutiv de drepturi: inopozabilitatea. Aceasta înseamnă că actul sau faptul juridic, deși valabil între părți (inter partes), nu își produce efectele față de terți și nu le poate fi opus. Alin. (1) stabilește regula și introduce o excepție importantă: inopozabilitatea este înlăturată dacă se probează că terțul a cunoscut, pe altă cale, existența actului sau faptului juridic respectiv. Astfel, se sancționează terțul de rea-credință. Alin. (2) instituie o 'excepție de la excepție', permițând legiuitorului să prevadă situații în care simpla cunoaștere de fapt este irelevantă și nu poate suplini lipsa publicității formale (de exemplu, în materie de carte funciară), caz în care inopozabilitatea poate fi invocată de orice persoană interesată, chiar și de terțul care cunoștea situația reală. Alin. (3) subliniază caracterul relativ al excepției de la alin. (1), precizând că efectul de opozabilitate bazat pe cunoașterea de fapt se produce exclusiv în raport cu terțul care a avut cunoștință, nu și față de alți terți. Norma are un rol fundamental în asigurarea securității circuitului civil, stimulând părțile să respecte cerințele de publicitate pentru a-și proteja drepturile față de terți.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.