Art. 2199: Noţiune

Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 2200 - Forma contractului de asigurare; Art. 2201 - Elementele esenţiale ale contractului de asigurare; Art. 2202 - Tipuri de asigurări; Art. 2206 - Plata primei; Art. 2207 - Indemnizaţia de asigurare; Art. 2210 - Interesul asigurabil; Art. 2211 - Risc asigurat; Art. 2220 - Asigurări de persoane; Art. 2249 - Asigurări de bunuri

Articolul 2199 din Codul Civil oferă definiția fundamentală a contractului de asigurare, poziționându-l ca un contract aleatoriu, consensual și bilateral. Această noțiune subliniază echilibrul de obligații reciproce: contractantul asigurării (sau asiguratul) se obligă la plata unei prime, în timp ce asigurătorul își asumă obligația de a plăti o indemnizație la producerea unui eveniment incert, dar prevăzut (riscul asigurat). Articolul clarifică, de asemenea, calitatea de 'contractant al asigurării' ca fiind persoana care încheie contractul și se obligă la plata primei, putând fi distinctă de 'asigurat' (persoana al cărei risc este asigurat) și de 'beneficiar' (persoana care primește indemnizația). Această distincție este esențială pentru înțelegerea mecanismelor asigurărilor în beneficiul unui terț sau asigurărilor complexe. Scopul principal al contractului de asigurare este transferul riscului de la asigurat la asigurător, în schimbul unei sume de bani (prima), oferind astfel o protecție financiară împotriva unor evenimente viitoare și incerte.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.