Art. 2176: Garanţiile creanţelor înscrise în cont

Art. 2163 - Noțiunea contului curent; Art. 2164 - Efectele înscrierii creanțelor; Art. 2173 - Închiderea contului; Art. 2174 - Extragerea soldului și efectele închiderii contului; Art. 2280 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 2282 - Obiectul fideiusiunii; Art. 2294 - Extinderea fideiusiunii; Art. 2321 - Garanțiile reale; Art. 2322 - Indivizibilitatea garanțiilor reale; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului

Articolul 2176 din Codul Civil reglementează soarta garanțiilor (reale și personale) constituite pentru creanțele care sunt integrate într-un cont curent. Principiul fundamental este că aceste garanții nu se sting prin simpla înscriere a creanțelor în cont, ci *rămân în ființă* ca accesorii ale obligației principale. Exercitarea lor nu se face asupra fiecărei creanțe în parte, ci asupra *soldului creditor* care rezultă la *încheierea contului*, însă numai în limita valorii creditului inițial garantat. Această prevedere reflectă natura juridică a contului curent, în care creanțele individuale își pierd autonomia și se transformă într-o singură obligație complexă, reprezentată de sold. Prin alin. (2), articolul clarifică situația fideiusorului sau a coobligatului, stabilind că aceștia rămân ținuți de obligația asumată prin contractul de fideiusiune, pentru cuantumul datoriei garantate, în raport cu soldul final al contului, protejând astfel interesul curentistului creditor. Articolul subliniază caracterul accesoriu al garanțiilor față de substanța juridică a obligației principale, indiferent de modalitatea contabilă de evidențiere a acesteia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.