Art. 2171: Noţiune

Art. 1166 - Noţiunea de contract; Art. 1167 - Libertatea contractuală; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1411 - Termenul; Art. 1469 - Stingerea obligaţiilor; Art. 1616 - Compensaţia legală; Art. 1621 - Efectele compensaţiei; Art. 2172 - Forma și dovada; Art. 2173 - Înscrierea remiterilor; Art. 2174 - Executarea remiterilor; Art. 2175 - Modificarea sau încetarea contractului; Art. 2176 - Închiderea contului; Art. 2177 - Scadența soldului

Articolul 2171 din Codul Civil definește contractul de cont curent, consacrându-l ca un contract sui generis, prin care părțile, denumite curentişti, convin să înregistreze într-un cont comun creanțele și datoriile reciproce, decurgând din remiteri succesive, privindu-le ca neexigibile și indisponibile individual până la închiderea contului. Esența acestui contract rezidă în mecanismul de compensare prin fuziune, unde creanțele și datoriile inițiale își pierd individualitatea juridică, transformându-se în simple articole de cont, singura creanță exigibilă fiind soldul final. Acest sold, odată determinat la închiderea contului, devine exigibil. O particularitate importantă este reînnoirea tacită a contractului pe durată nedeterminată dacă soldul creditor nu este cerut la scadență, acesta constituind prima remitere a unui nou ciclu contractual. Contractul de cont curent facilitează relațiile comerciale continue, simplificând lichidarea datoriilor și creditelor și oferind o siguranță juridică prin concentrarea creanțelor într-un singur sold.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.