Art. 2164: Restituirea împrumutului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)În lipsa unei stipulaţii
contrare, împrumutatul este ţinut să restituie aceeaşi cantitate
şi calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creşterea sau
scăderea preţului acestora.
(2)În cazul în care împrumutul
poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ţinut să
înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variaţia
valorii acesteia, dacă părţile nu au convenit altfel.
(3)Dacă nu este posibil să
se restituie bunuri de aceeaşi natură, calitate şi în
aceeaşi cantitate, împrumutatul este obligat să plătească
valoarea lor la data şi locul unde restituirea trebuia să fie
făcută.
Articole Conexe / Referințe
Art. 2158 - Noțiune (Contractul de împrumut de consumație); Art. 2160 - Transmiterea proprietății; Art. 2161 - Termenul de restituire; Art. 2163 - Obligația de plată a dobânzilor; Art. 1488 - Obiectul plății; Art. 1496 - Locul plății; Art. 1498 - Data plății; Art. 1530 - Prejudiciul (Răspunderea contractuală); Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2164 din Codul Civil reglementează modalitățile de restituire a obiectului contractului de împrumut de consumație (mutuum), punând în evidență principiul nominalismului. Alineatul (1) stabilește regula generală pentru bunurile fungibile nepecuniare: în lipsa unei stipulații contrare, împrumutatul trebuie să restituie aceeași cantitate și calitate de bunuri, independent de fluctuațiile de preț. Aceasta subliniază caracterul fungibil al bunurilor și independența obligației de restituire față de valorile economice ulterioare. Alineatul (2) consacră expres principiul nominalismului monetar pentru împrumuturile de bani: debitorul este ținut să restituie doar suma nominală primită, indiferent de variațiile puterii de cumpărare a monedei (inflație sau deflație), cu excepția cazului în care părțile au agreat clauze de indexare sau alte stipulații care să ajusteze valoarea. Această prevedere urmărește stabilitatea raporturilor juridice și previzibilitatea obligațiilor bănești. În cele din urmă, alineatul (3) oferă o soluție subsidiară pentru situația în care restituirea în natură a bunurilor fungibile (altele decât banii) nu este posibilă: împrumutatul va fi obligat să plătească contravaloarea acestora la data și locul unde restituirea ar fi trebuit efectuată. Această dispoziție asigură remediul juridic prin echivalent atunci când executarea în natură devine imposibilă.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol