Art. 2158: Noţiune. Capacitate
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Împrumutul de consumaţie
este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă
de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura
lor, iar împrumutatul se obligă să restituie, după o
anumită perioadă de timp, aceeaşi sumă de bani sau
cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.
(2)Atunci când o persoană
acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional, nu îi
sunt aplicabile dispoziţiile legale privind instituţiile de credit
şi instituţiile financiare nebancare.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1166 - Noţiunea contractului; Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1182 - Oferta şi acceptarea; Art. 1225 - Obiectul obligaţiei; Art. 1226 - Obiectul prestaţiei; Art. 1227 - Bunuri viitoare; Art. 1229 - Cauza; Art. 1230 - Forma contractului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1657 - Noţiune (contract de vânzare); Art. 2096 - Noţiune (contract de depozit); Art. 2146 - Noţiune (contract de împrumut de folosinţă); Art. 2160 - Transmiterea proprietății; Art. 2161 - Dovada contractului; Art. 2162 - Obligaţia de restituire; Art. 2163 - Locul restituirii; Art. 2164 - Momentul restituirii; Art. 2165 - Imposibilitatea de restituire
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2158 din Codul Civil definește contractul de împrumut de consumație (mutuum), poziționându-l ca un contract real, unilateral și translativ de proprietate. Caracterul real decurge din perfecționarea sa prin remiterea materială a bunului de către împrumutător către împrumutat. Este unilateral deoarece, odată constituit, generează obligații exclusiv în sarcina împrumutatului, anume obligația de a restitui o sumă de bani sau o cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate. Fiind un contract translativ de proprietate, împrumutatul devine proprietarul bunurilor primite, având libertatea de a dispune de ele, deoarece acestea sunt, prin definiție, fungibile și consumptibile. Principiul de bază este restituirea echivalentului, nu a bunurilor individual determinate. Alin. (2) clarifică domeniul de aplicare al reglementării, stipulând că dispozițiile speciale aplicabile instituțiilor de credit și financiare nebancare nu se extind asupra împrumuturilor acordate de persoane fizice sau entități fără caracter profesional, accentuând distincția dintre împrumutul civil și operațiunile bancare sau financiare reglementate specific.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol