Art. 2150: Posibilitatea salvării bunului

Art. 1350 - Răspunderea contractuală; Art. 1351 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1357 - Condițiile răspunderii civile; Art. 148 - Diligența depusă; Art. 2146 - Noțiune (Comodat); Art. 2148 - Obligațiile comodatarului; Art. 2149 - Obligația de restituire

Articolul 2150 din Codul Civil instituie două excepții semnificative de la regula generală conform căreia forța majoră exonerează debitorul de răspundere. Aceste excepții reflectă o sporire a diligenței și o anumită datorie de loialitate impusă comodatarului, având în vedere caracterul gratuit al contractului de comodat (împrumut de folosință) pentru acesta. Prima ipoteză vizează situația în care comodatarul ar fi putut evita pieirea bunului împrumutat din cauza forței majore prin utilizarea sau sacrificarea unui bun propriu, dar nu a făcut acest lucru. A doua ipoteză se referă la alegerea comodatarului de a salva bunul său în detrimentul bunului împrumutat, atunci când nu era posibilă salvarea ambelor. În ambele cazuri, deși evenimentul este de forță majoră, legătura cauzală dintre acțiunea (sau inacțiunea) comodatarului și producerea prejudiciului este restabilită, justificând angajarea răspunderii sale. Aceste prevederi subliniază ideea că, în contextul unui contract gratuit, partea care beneficiază (comodatarul) trebuie să manifeste o grijă sporită față de bunul primit.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.