Art. 2143: Sechestrul judiciar

Art. 2137 - Noţiunea de sechestru (convențional); Art. 2138 - Obiectul sechestrului (convențional); Art. 2139 - Efectele sechestrului (convențional); Art. 2140 - Obligaţiile depozitarului (sechestru convențional); Art. 2141 - Răspunderea depozitarului (sechestru convențional); Art. 2142 - Încetarea sechestrului (convențional); Art. 2144 - Obiectul sechestrului judiciar; Art. 971 - Cererea de sechestru judiciar (Cod de procedură civilă); Art. 972 - Obiectul sechestrului judiciar (Cod de procedură civilă); Art. 973 - Condiţiile sechestrului judiciar (Cod de procedură civilă); Art. 974 - Înfiinţarea sechestrului judiciar (Cod de procedură civilă); Art. 975 - Predarea bunurilor (Cod de procedură civilă); Art. 976 - Administrarea bunurilor sechestrate (Cod de procedură civilă); Art. 977 - Cheltuielile sechestrului judiciar (Cod de procedură civilă); Art. 978 - Închiderea sechestrului judiciar (Cod de procedură civilă); Art. 979 - Ridicarea sechestrului judiciar (Cod de procedură civilă); Art. 990 - Poprirea asigurătorie (Cod de procedură civilă); Art. 627 - Măsuri provizorii (Cod de procedură civilă)

Articolul 2143 din Codul Civil reglementează sechestrul judiciar ca o măsură asigurătorie dispusă de instanța de judecată. Această măsură are un caracter mixt, atât de drept substanțial, cât și procesual, fiind destinată conservării unui bun sau a unor bunuri litigioase, pentru a preîntâmpina înstrăinarea ori ascunderea acestora pe durata unui litigiu, asigurând astfel exercitarea viitoare a unui drept sau executarea silită. Norma trimite expres la aplicarea prevederilor Codului de procedură civilă (în special art. 971 și următoarele) pentru aspectele procedurale, completate, după caz, cu dispozițiile specifice ale secțiunii din Codul Civil referitoare la sechestru (începând cu art. 2137 C. civ., care tratează sechestrul în general, și continuând cu art. 2144 C. civ., care detaliază obiectul sechestrului judiciar). Sechestrul judiciar se distinge de sechestrul convențional prin faptul că primul este dispus de instanță, în timp ce al doilea se bazează pe acordul părților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.