Art. 2135: Dreptul de retenţie

Art. 2132 - Contractul de hotelărie; Art. 2495 - Definiția dreptului de retenție; Art. 2496 - Condițiile dreptului de retenție; Art. 2497 - Întinderea dreptului de retenție; Art. 2498 - Efectele dreptului de retenție; Art. 2499 - Stingerea dreptului de retenție; Art. 1516 - Drepturile creditorului la neexecutare; Art. 1470 - Bunurile mobile

Articolul 2135 din Codul Civil reprezintă o aplicație specială a dreptului general de retenție (reglementat de art. 2495 și următoarele) în contextul contractului de hotelărie. Acesta conferă hotelierului un drept real accesoriu, pasiv, de garanție, permițându-i să rețină bunurile aduse de client în hotel, ca măsură de constrângere, până la plata integrală a prețului camerei și a serviciilor hoteliere prestate. Exercitarea acestui drept este condiționată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a hotelierului rezultate din contractul de hotelărie și de posesia efectivă a bunurilor clientului. O trăsătură esențială a acestei reglementări speciale o reprezintă excepțiile stricte de la obiectul retenției: documentele și efectele personale fără valoare comercială nu pot fi reținute. Această limitare subliniază caracterul patrimonial al garanției și protejează drepturile fundamentale ale persoanei, asigurând că reținerea nu afectează demnitatea sau capacitatea de acțiune a clientului, ci vizează exclusiv bunuri cu relevanță economică pentru recuperarea creanței.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.