Art. 2122: Cheltuielile şi despăgubirile

Art. 2106 - Noţiunea contractului de depozit; Art. 2110 - Obligațiile depozitarului; Art. 2118 - Remiterea bunului; Art. 2120 - Răspunderea depozitarului; Art. 1357 - Răspunderea delictuală generală; Art. 1470 - Repararea integrală a prejudiciului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 14 - Buna-credinţă

Articolul 2122 din Codul Civil stabilește două obligații esențiale în sarcina deponentului, complementare celor ale depozitarului, și care reechilibrează sarcina economică a contractului de depozit. Primul alineat impune deponentului obligația de a rambursa depozitarului cheltuielile necesare făcute de acesta din urmă pentru păstrarea bunului. Această obligație are la bază principiul îmbogățirii fără justă cauză și cel al echității contractuale, asigurând că depozitarul nu suferă un prejudiciu din îndeplinirea obligației sale de conservare. Al doilea alineat reglementează obligația deponentului de a despăgubi depozitarul pentru toate pierderile suferite ca urmare a depozitării bunului. Aceasta acoperă prejudicii mai ample decât simplele cheltuieli de păstrare, putând include, de exemplu, daune cauzate de natura bunului depozitat. Un aspect crucial al acestei prevederi este excepția de la despăgubire: deponentul nu răspunde dacă depozitarul a acceptat bunul cunoscând sau trebuind să cunoască natura sa periculoasă. Această excepție introduce un element de diligență în sarcina depozitarului și limitează răspunderea deponentului, fiind în acord cu principiul bunei-credințe și al previzibilității riscului în raporturile contractuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.