Art. 212: Actele emise de organele persoanei juridice
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Hotărârile şi deciziile
luate de organele de conducere şi administrare în condiţiile legii,
actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu
au luat parte la deliberare sau au votat împotrivă.
(2)Faţă de terţi
hotărârile şi deciziile luate în condiţiile legii, ale actului
de constituire sau ale statutului produc efecte numai de la data
publicării lor, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege,
în afară de cazul în care se face dovada că aceştia le-au
cunoscut pe altă cale.
Articole Conexe / Referințe
Art. 187 - Principiul specialității capacității de folosință; Art. 195 - Clasificarea organelor persoanei juridice; Art. 209 - Reprezentarea persoanei juridice; Art. 210 - Actele încheiate de organele persoanei juridice; Art. 211 - Răspunderea persoanei juridice; Art. 222 - Înregistrarea persoanei juridice; Art. 223 - Efectele înregistrării; Art. 224 - Publicitatea; Art. 225 - Formalitățile de publicitate; Art. 226 - Lipsa formalităților de publicitate; Art. 1182 - Forma și proba contractului
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 212 din Codul Civil reglementează regimul juridic al actelor emise de organele persoanei juridice, distingând între efectele interne și cele externe ale acestora. Alineatul (1) subliniază caracterul obligatoriu al hotărârilor și deciziilor adoptate de organele de conducere și administrare, conform legii, actului de constituire sau statutului. Această forță obligatorie operează pe plan intern, pentru toți membrii persoanei juridice, indiferent de participarea la deliberări sau de modul în care au votat, asigurând stabilitatea și funcționalitatea entității. Alineatul (2) abordează problema opozabilității acestor acte față de terți. Ca regulă generală, actele organelor persoanei juridice produc efecte față de terți doar de la data publicării lor, în condițiile și cazurile prevăzute de lege (principiul publicității materiale). Această cerință de publicitate este esențială pentru protejarea securității circuitului civil și a terților de bună-credință. Excepția de la regula publicității este situația în care se dovedește că terții au avut cunoștință efectivă de respectivele acte prin alte mijloace, înainte de publicare. Sarcina probei acestei cunoștințe revine persoanei juridice. Acest articol reflectă necesitatea unui echilibru între autonomia internă a persoanei juridice și protecția intereselor terților.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol