Art. 2117: Restituirea către moştenitorul deponentului

Art. 953 - Deschiderea moștenirii; Art. 954 - Cauzele nedemnității; Art. 1100 - Indiviziunea succesorală; Art. 1133 - Noțiune (partaj succesoral); Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 195 - Încetarea personalității juridice; Art. 250 - Efectele dizolvării și lichidării; Art. 2106 - Obligația de păstrare și restituire (depozit); Art. 2110 - Restituirea bunului depozitat (depozit); Art. 2114 - Restituirea către altă persoană decât deponentul (depozit); Art. 2116 - Pluralitatea de deponenți (depozit)

Articolul 2117 din Codul Civil reglementează un aspect esențial al contractului de depozit în contextul transmisiunii succesorale. Prevederea stabilește un principiu imperativ: în cazul decesului deponentului, bunul depozitat se restituie moștenitorilor acestuia, chiar dacă prin contract fusese desemnată o altă persoană ca beneficiar al restituirii. Această regulă subliniază natura personală, dar și patrimonială a obligației de restituire, care se transmite către succesorii universali ai deponentului, prevalând asupra oricărei dispoziții contractuale contrare care ar fi avut un caracter de liberalitate sau dispoziție pentru cauză de moarte. În cazul pluralității de moștenitori, restituirea către unul sau unii dintre ei nu le conferă drepturi suplimentare față de cele stabilite prin regulile moștenirii, ci reprezintă doar o îndeplinire a obligației depozitarului, urmând ca moștenitorii să își regleze ulterior drepturile conform regulilor indiviziunii sau partajului succesoral. Principiul este extins, prin analogie, și la situația în care deponentul este o persoană juridică și aceasta încetează să existe, caz în care restituirea se va face către succesorii săi universali (ex: societăți absorbante în caz de fuziune, societăți beneficiare în caz de divizare sau lichidatorii în caz de dizolvare și lichidare).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.