Art. 2112: Încredinţarea bunului

Art. 2106 - Definiția contractului de depozit; Art. 2110 - Obligațiile depozitarului; Art. 2111 - Diligența depozitarului; Art. 2113 - Răspunderea depozitarului pentru actele subdepozitarului; Art. 2120 - Depozitul necesar; Art. 1204 - Consimțământul (reguli generale); Art. 1351 - Cazuri exoneratoare de răspundere; Art. 2018 - Substituirea mandatarului (prin analogie)

Articolul 2112 din Codul Civil reglementează interdicția subdepozitului, impunând depozitarului obligația de a păstra personal bunul, fără a-l putea încredința unei terțe persoane fără consimțământul expres al deponentului. Această regulă subliniază caracterul, în principiu, intuitu personae al contractului de depozit, bazat pe încrederea deponentului în persoana depozitarului. Prin excepție, subdepozitul este permis în situații de forță majoră sau caz fortuit, atunci când depozitarul este silit de împrejurări obiective și imprevizibile să acționeze astfel pentru a asigura siguranța bunului. În aceste cazuri excepționale, se prezumă că deponentul ar fi consimțit la o astfel de măsură, iar depozitarul acționează în interesul acestuia. Nerespectarea acestei interdicții atrage, în principiu, răspunderea depozitarului pentru orice prejudiciu adus bunului, chiar și în absența culpei proprii, în măsura în care acesta ar fi putut fi evitat dacă bunul nu ar fi fost încredințat unei terțe persoane fără drept.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.