Art. 2108: Folosirea bunului

Art. 2103 - Noțiunea; Art. 2104 - Caracterele; Art. 2109 - Diligența depozitarului; Art. 2110 - Modificarea depozitului; Art. 2111 - Fructele bunului; Art. 2125 - Obligațiile deponentului; Art. 1179 - Consimțământul; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului

Articolul 2108 din Codul Civil statuează o regulă fundamentală a contractului de depozit: depozitarul este, prin esența acestui contract, un simplu detentor precar al bunului încredințat, iar nu un utilizator. Principalul scop al depozitului este păstrarea și conservarea bunului, nu exploatarea sau folosirea sa de către depozitar. Orice utilizare a bunului de către depozitar, fără acordul prealabil și explicit sau, în anumite situații excepționale, prezumat al deponentului, constituie o încălcare gravă a obligațiilor contractuale. Un astfel de act poate antrena răspunderea civilă a depozitarului pentru prejudiciile cauzate deponentului și, în funcție de circumstanțe, poate conduce la recalificarea contractului sau la încetarea acestuia. Această interdicție subliniază caracterul fiducial și personal al depozitului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.