Art. 2107: Diligenţa depozitarului

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1350 - Răspunderea contractuală; Art. 1357 - Culpa; Art. 2104 - Definiție și caractere; Art. 2108 - Răspunderea în cazul depozitului necesar; Art. 2109 - Obligația de restituire; Art. 2114 - Depozitul neregulat; Art. 2115 - Reguli aplicabile depozitului neregulat; Art. 2118 - Diligența de care este ținut mandatarul; Art. 2147 - Obligațiile comodatarului

Articolul 2107 din Codul Civil reglementează standardul de diligență al depozitarului, stabilind o diferențiere fundamentală în funcție de caracterul oneros sau gratuit al depozitului, precum și de calitatea depozitarului sau de existența dreptului de folosință asupra bunului. Alin. (1) stabilește regula generală, de drept comun: în lipsa unei stipulații contrare, depozitarul neplătit este ținut să depună aceeași diligență pe care o dovedește pentru păstrarea propriilor sale bunuri. Această diligență se apreciază `in concreto`, raportată la comportamentul obișnuit al depozitarului, și conduce la o răspundere mai blândă. În contrast, alin. (2) introduce un standard de diligență sporit, cel al `bunului proprietar` (prudență și diligență, apreciată `in abstracto`), atunci când depozitarul este remunerat, este un profesionist sau i s-a permis să se folosească de bunul depozitat. Această prezumție de culpă este mai severă și reflectă fie un interes propriu al depozitarului (remunerarea, folosința), fie o competență profesională specială, justificând o exigență sporită în îndeplinirea obligației de păstrare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.