Art. 2103: Noţiune

Art. 1166 - Noţiunea de contract; Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1470 - Obligaţia de a preda bunul; Art. 2104 - Depozitul necesar; Art. 2105 - Depozitul voluntar; Art. 2106 - Obiectul depozitului; Art. 2107 - Obligaţiile depozitarului; Art. 2111 - Depozitul neregulat; Art. 2112 - Restituirea bunului; Art. 2128 - Sechestrul convenţional; Art. 2133 - Sechestrul judiciar; Art. 2146 - Noţiune (Comodat); Art. 2158 - Noţiune (Împrumut de consumaţie)

Articolul 2103 din Codul Civil definește contractul de depozit, subliniind caracterul său de contract real. Aceasta înseamnă că, spre deosebire de contractele consensuale, care se formează prin simplul acord de voințe, contractul de depozit se încheie valabil numai prin remiterea materială a bunului de la deponent către depozitar (traditio). Această remitere nu implică transferul dreptului de proprietate, ci doar transmiterea detenției precare în vederea păstrării. Obiectul contractului este exclusiv un bun mobil, iar scopul esențial al depozitului este păstrarea bunului de către depozitar pentru o anumită perioadă de timp și obligația de a-l restitui în natură la cererea deponentului. Excepția de la regula remiterii fizice, când depozitarul deține deja bunul în baza unui alt titlu, confirmă totuși natura reală a contractului, perfecționarea operând prin simpla schimbare a titlului juridic al detenției.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.