Art. 21: Prezumţiile

Art. 13 - Registrele publice; Art. 19 - Opozabilitatea faţă de terţi; Art. 20 - Buna-credinţă a terţilor; Art. 22 - Eroarea comună şi invincibilă; Art. 900 - Prezumţia existenţei şi exactităţii dreptului înscris; Art. 901 - Efectele publicităţii imobiliare faţă de terţi; Art. 907 - Acţiunea în rectificare tabulară; Art. 2505 - Sarcina probei; Art. 2404 - Efectele publicităţii garanţiilor reale mobiliare

Articolul 21 instituie o dublă prezumție legală relativă (juris tantum) care decurge din înscrierile efectuate în registrele publice, fiind o expresie a principiului publicității materiale. Alineatul (1) consacră prezumția pozitivă de existență a oricărui drept, act sau fapt juridic înscris într-un registru public, prezumție ce subzistă până la radierea sau modificarea înscrierii. În mod simetric, alineatul (2) stabilește prezumția negativă de inexistență a dreptului, actului sau faptului care a fost radiat. Aceste prezumții au rolul de a garanta securitatea circuitului civil și de a proteja terții de bună-credință care își fundamentează conduita pe aparența juridică creată de mențiunile din registrele publice. Fiind relative, ele pot fi răsturnate prin proba contrară, realizată prin mecanismele specifice fiecărui tip de registru, precum acțiunea în rectificare tabulară în materie de carte funciară.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.