Art. 2097: Remunerarea intermediarului

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 2009 - Mandatul; Art. 2096 - Intermedierea; Art. 2098 - Despăgubiri; Art. 2101 - Exclusivitatea; Art. 2102 - Datoria de informare a intermediarului

Articolul 2097 din Codul Civil reglementează una dintre cele mai importante aspecte ale contractului de intermediere: dreptul intermediarului la remunerare. Norma instituie un principiu esențial: remunerarea este condiționată de rezultatul pozitiv al activității de intermediere, anume încheierea contractului principal (intermediat) și, mai mult, de existența unei legături de cauzalitate între activitatea intermediarului și încheierea acelui contract. Remunerația nu se datorează, așadar, doar pentru simpla desfășurare a activității de prospectare sau negociere, ci pentru succesul acesteia. Alin. (2) stabilește un mecanism subsidiar de determinare a cuantumului remunerației. În absența unei convenții exprese a părților sau a unor dispoziții legale speciale (care ar putea stabili, de exemplu, tarife maximale sau minimale), remunerația se va calcula în funcție de practicile anterioare statornicite între aceleași părți sau, în lipsa acestora, în conformitate cu uzanțele profesionale relevante. Această prevedere subliniază importanța voinței părților și, în subsidiar, rolul cutumei și al practicilor consacrate în determinarea obligațiilor contractuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.