Art. 2092: Excepţii

Art. 2072 - Noțiune; Art. 2075 - Obligațiile principale ale agentului; Art. 2076 - Obligațiile principale ale comitentului; Art. 2083 - Încetarea contractului de agenție; Art. 2091 - Indemnizația agentului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1549 - Rezoluțiunea sau rezilierea contractului; Art. 1603 - Noțiune (novație); Art. 1650 - Noțiune (cesiune de creanță, aplicabil prin analogie cesiunii de contract); Art. 1680 - Dispoziții generale (cesiunea de contract)

Articolul 2092 din Codul Civil stabilește o serie de excepții riguros delimitate de la dreptul agentului la indemnizația de clientelă prevăzută de art. 2091. Această indemnizație, de natură specială și distinctă de daunele-interese, are rolul de a compensa beneficiile pe care comitentul le obține în urma activității agentului după încetarea contractului. Excepțiile reflectă situațiile în care încetarea contractului este imputabilă agentului sau rezultă dintr-un acord al părților ce presupune deja o compensare sau un transfer de poziție contractuală. Astfel, agentul nu este îndreptățit la indemnizație dacă rezilierea contractului intervine din culpa sa (încălcarea obligațiilor) sau dacă denunță unilateral contractul fără motive temeinice, precum vârsta înaintată, infirmitatea sau boala care îl împiedică în mod rezonabil să își continue activitatea. Ultimele două excepții vizează cesiunea sau novația contractului de agenție, prin care agentul inițial este înlocuit cu un terț. În aceste cazuri, se prezumă că agentul a consimțit la o astfel de modificare sau a fost compensat prin alte mijloace, pierzând, în principiu, dreptul la indemnizația de la comitent, cu excepția unei stipulații contrare între părți. Dispozițiile art. 2092 sunt de strictă interpretare, fiind menite să echilibreze interesele agentului și ale comitentului în contextul încetării relației contractuale de agenție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.