Art. 2082: Remuneraţia agentului

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 2010 - Remuneraţia mandatului; Art. 2083 - Datorarea comisionului; Art. 2084 - Comisionul pentru contracte încheiate ulterior încetării contractului de agenţie; Art. 2085 - Comisionul pentru clienţii din portofoliu; Art. 2086 - Comisionul pentru contracte încheiate cu clienţi noi; Art. 2087 - Calculul comisionului; Art. 1272 - Conţinutul contractului

Articolul 2082 din Codul Civil reglementează fundamental dreptul agentului la remunerație în cadrul contractului de agenție, subliniind natura oneroasă a acestuia. Articolul stabilește o ierarhie a modalităților de determinare a remunerației: în primul rând, prin stipulația expresă a părților sau prin prevederi legale. În lipsa acestora, se recurge la uzanțele aplicabile fie locului în care agentul își desfășoară activitatea, fie celor specifice bunurilor care fac obiectul contractului de agenție. Această referință la uzanțe demonstrează recunoașterea practicilor comerciale ca sursă suplimentară de reglementare. În absența uzanțelor, agentul are dreptul la o remunerație rezonabilă, evaluată în funcție de toate circumstanțele contractelor încheiate. Articolul face o distincție clară între remunerația generală și comision, definit ca o remunerație variabilă raportată la numărul sau valoarea contractelor. O prevedere crucială este cea de la alin. (5), care limitează aplicabilitatea articolelor subsecvente (2083-2087) strict la cazurile în care remunerația agentului include, total sau parțial, un comision, consolidând regimul juridic specific al acestuia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.