Art. 2058: Remuneraţia consignatarului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Contractul de consignaţie
este prezumat cu titlu oneros, iar remuneraţia la care are dreptul
consignatarul se stabileşte prin contract sau, în lipsă, ca
diferenţa dintre preţul de vânzare stabilit de consignant şi preţul
efectiv al vânzării.
(2)Dacă vânzarea s-a făcut
la preţul curent, remuneraţia se va stabili de către
instanţă, potrivit cu dificultatea vânzării, diligenţele
consignatarului şi remuneraţiile practicate pe piaţa relevantă
pentru operaţiuni similare.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1166 - Noţiunea (contractului); Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1271 - Determinarea conţinutului contractului de către instanţă; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 2009 - Noţiune (mandatului); Art. 2011 - Mandatul cu titlu oneros sau gratuit; Art. 2012 - Remuneraţia mandatarului; Art. 2054 - Noțiunea de contract de consignație
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2058 din Codul Civil reglementează aspectele esențiale ale remunerației cuvenite consignatarului în cadrul contractului de consignație. Prima teză stabilește o prezumție legală de onerozitate a contractului de consignație, subliniind caracterul său economic și interesele patrimoniale ale părților. Remunerația consignatarului este stabilită, în primul rând, prin acordul părților, reflectând autonomia de voință. În lipsa unei stipulații contractuale exprese, legea prevede un mecanism supletiv de determinare a remunerației, și anume diferența dintre prețul de vânzare stabilit de consignant și prețul efectiv al vânzării realizate de consignatar. Această metodă stimulează consignatarul să obțină un preț cât mai avantajos pentru bunul dat în consignație. Al doilea alineat abordează situația particulară în care vânzarea s-a realizat la prețul curent al pieței. În acest caz, intervenția instanței de judecată devine necesară pentru stabilirea remunerației, având în vedere criterii obiective precum dificultatea vânzării, diligențele depuse de consignatar și remunerațiile uzuale practicate pentru operațiuni similare pe piața relevantă. Această dispoziție asigură echitatea și proporționalitatea remunerației în absența unui preț prestabilit și în condițiile unei piețe dinamice. Contractul de consignație, fiind o varietate a contractului de mandat, preia din regimul juridic al acestuia caracterul, de regulă, oneros, adaptând principiile generale la specificul operațiunii de consignație.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol