Art. 2057: Remiterea, inspectarea, controlul şi reluarea bunurilor

Art. 555 - Conţinutul dreptului de proprietate; Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 2054 - Noțiunea contractului de consignație; Art. 2055 - Obligaţiile consignatarului; Art. 2056 - Obligaţiile consignantului; Art. 2058 - Obligaţiile consignantului

Articolul 2057 din Codul Civil reglementează aspecte fundamentale ale contractului de consignație, accentuând prerogativele consignantului în raport cu bunurile remise consignatarului. O caracteristică esențială este menținerea dreptului de proprietate al consignantului asupra bunurilor pe întreaga durată a contractului, chiar dacă acestea se află în posesia materială a consignatarului. Această menținere a dreptului de proprietate fundamentează dreptul consignantului de a inspecta și controla starea bunurilor, precum și de a le relua oricând, chiar și în cazul unui contract încheiat pe durată determinată – o excepție importantă de la principiul forței obligatorii a contractului. Exercitarea dreptului de reluare impune însă consignantului obligația de a acorda un termen rezonabil de preaviz consignatarului pentru pregătirea predării. O altă dispoziție crucială vizează efectele deschiderii procedurii insolvenței: bunurile intrate în consignație nu constituie parte a averii consignatarului și nu pot fi urmărite de creditorii acestuia, fiind restituite imediat consignantului. În schimb, în cazul insolvenței consignantului, bunurile intră în averea acestuia, fiind supuse procedurii colective. Această reglementare subliniază natura specială a contractului de consignație, diferențiindu-l de vânzare și protejând proprietatea consignantului în contextul insolvenței.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.