Art. 2041: Bunurile dobândite de mandatar

Art. 937 - Efectele posesiei de bună-credinţă; Art. 1279 - Promisiunea de a contracta; Art. 1528 - Executarea silită a obligaţiilor de a face; Art. 2009 - Noţiunea (mandatului); Art. 2011 - Mandatul fără reprezentare; Art. 2012 - Întinderea mandatului; Art. 2039 - Efectele faţă de terţi

Articolul 2041 din Codul Civil reglementează regimul juridic al bunurilor dobândite de către mandatarul care acționează în nume propriu, în cadrul mandatului fără reprezentare (mandatul indirect). Această dispoziție are ca scop transferul proprietății bunurilor dobândite de mandatar către patrimoniul mandantului, diferențiind soluțiile juridice în funcție de natura bunurilor. Pentru bunurile mobile, mandantul beneficiază de o acțiune în revendicare directă împotriva mandatarului, cu excepția situației în care terții dobândesc aceste bunuri cu bună-credință, conform principiului `posesia de bună-credință valorează titlu` (Art. 937 C. civ.), protejând astfel securitatea circuitului civil. În ceea ce privește bunurile imobile și bunurile mobile supuse formalităților de publicitate, mandatarul este investit cu o obligație de a face, respectiv de a transmite proprietatea mandantului printr-un act juridic distinct. În cazul refuzului mandatarului, mandantul are posibilitatea de a sesiza instanța de judecată pentru a obține o hotărâre care să țină loc de act de transmitere a proprietății, asigurând executarea silită în natură a acestei obligații și garantând transferul efectiv al dreptului real.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.