Art. 2039: Noţiune

Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1350 - Condițiile răspunderii contractuale; Art. 1566 - Cesiunea de creanță; Art. 1599 - Preluarea datoriei; Art. 1985 - Noțiunea mandatului cu reprezentare; Art. 2038 - Mandatul și împuternicirea; Art. 2040 - Efectele în raporturile cu mandantul; Art. 2041 - Executarea mandatului de către mandatar; Art. 2042 - Răspunderea mandatarului; Art. 2043 - Comisionul; Art. 2054 - Contractul de agenție

Articolul 2039 din Codul Civil definește mandatul fără reprezentare ca un contract prin care mandatarul încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama mandantului. Această formă de mandat generează un raport juridic complex, distinct de cel al mandatului cu reprezentare. Pe plan extern, în relația cu terții, mandatarul este considerat singura parte contractuală, asumându-și personal drepturile și obligațiile decurgând din actele încheiate, chiar dacă terții aveau cunoștință despre existența mandatului. Principiul relativității efectelor contractelor se aplică plenar în raport cu terții, care nu au acțiune directă împotriva mandantului și nici mandantul împotriva terților. Pe plan intern, între mandatar și mandant se creează un raport juridic obligational, în temeiul căruia mandatarul are obligația de a transmite mandantului drepturile și obligațiile rezultate din actele încheiate cu terții. Această transmitere se realizează prin acte juridice ulterioare, specifice (ex: cesiune de creanță, preluare de datorie). Prevederile alin. (2) subliniază caracterul complementar al regulilor mandatului cu reprezentare, indicând aplicarea subsidiară a acestora în măsura în care sunt compatibile cu specificul mandatului fără reprezentare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.