Art. 2029^5: Dispunerea unei măsuri de ocrotire

Art. 99 - Măsurile de ocrotire a majorului; Art. 104 - Măsurile de ocrotire; Art. 105 - Principiile aplicării măsurilor de ocrotire; Art. 106 - Instituirea măsurilor de ocrotire; Art. 170 - Numirea tutorelui; Art. 177 - Drepturile și îndatoririle tutorelui; Art. 178 - Obligația de a da socoteală; Art. 2029^1 - Noțiunea mandatului de ocrotire; Art. 2029^2 - Condițiile de validitate ale mandatului de ocrotire; Art. 2029^3 - Încuviințarea mandatului de ocrotire; Art. 2029^4 - Atribuțiile mandatarului de ocrotire; Art. 2029^6 - Încetarea mandatului de ocrotire; Art. 2029^7 - Dispoziții comune mandatului de ocrotire și tutelei

Articolul 2029^5 din Codul Civil reglementează situația în care un mandat de ocrotire preexistent se dovedește a fi insuficient pentru a asigura pe deplin protecția majorului. Prevederea permite instanței de tutelă să intervină, fie în faza de încuviințare a mandatului, fie ulterior, pentru a dispune o măsură de ocrotire complementară, care să completeze lacunele ori deficiențele mandatului inițial. Un principiu esențial consacrat este cel al priorității mandatarului din contractul de mandat de ocrotire de a fi numit tutore, în cazul în care este necesară o tutelă, respectând astfel voința inițială a mandantului. De asemenea, articolul clarifică obligațiile de dare de seamă ale mandatarului față de tutore, asigurând transparența și controlul asupra executării mandatului chiar și atunci când funcțiile sunt separate. Această normă subliniază flexibilitatea și caracterul adaptabil al noului regim de ocrotire a majorilor, având ca scop suprem realizarea interesului superior al persoanei ocrotite.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.