Art. 202910: Renunţarea mandatarului

Art. 99 - Competența instanței de tutelă; Art. 182 - Măsurile de ocrotire a majorului; Art. 2009 - Noțiunea mandatului; Art. 2023 - Substituirea de către mandatar; Art. 2029^1 - Noțiunea și forma mandatului de ocrotire; Art. 2029^5 - Revocarea mandatului de ocrotire; Art. 2030 - Cauze generale de încetare a mandatului; Art. 2031 - Renunțarea mandatarului

Articolul 2029^10 din Codul Civil stabilește un regim derogatoriu și strict pentru renunțarea mandatarului în cadrul mandatului de ocrotire (anterior mandate), cunoscut și sub denumirea de mandat post-incapacitate. Spre deosebire de regula generală a mandatului, unde renunțarea mandatarului este unilaterală și poate produce efecte imediate (Art. 2031 NCC), în contextul special al mandatului de ocrotire, renunțarea este condiționată. Această condiționare are un scop protector, vizând asigurarea continuității reprezentării și ocrotirii intereselor mandantului, mai ales în situații de vulnerabilitate sau incapacitate. Mandatarul poate renunța doar prin substituirea unei alte persoane în executarea mandatului (cu condiția autorizării exprese de către mandant) sau prin solicitarea instanței de tutelă de a institui o măsură de ocrotire față de mandant. Orice clauză contractuală care ar contraveni acestor condiții este sancționată cu nulitatea absolută, fiind considerată nescrisă. Alineatul (2) impune o obligație legală persoanei care îl substituie pe mandatar de a notifica de îndată instanța de tutelă, consolidând rolul de supraveghere al acestei instituții în protejarea persoanelor aflate în situații speciale de ocrotire.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.