Art. 2029: Dreptul de retenţie al mandatarului

Art. 2009 - Noțiunea (contractului de mandat); Art. 2026 - Obligațiile mandantului; Art. 2495 - Dreptul de retenție (dispoziții generale); Art. 2496 - Bunurile asupra cărora poartă dreptul de retenție; Art. 2497 - Opozabilitatea dreptului de retenție; Art. 2498 - Stingerea dreptului de retenție; Art. 1475 - Garanțiile; Art. 1650 - Dreptul de retenție al comodatarului; Art. 1877 - Dreptul de retenție al depozitarului; Art. 1762 - Dreptul de retenție al locatorului

Articolul 2029 din Codul Civil reglementează o aplicație specifică a dreptului de retenție în cadrul contractului de mandat, conferind mandatarului o garanție reală pentru creanțele sale împotriva mandantului. Acest drept accesoriu îi permite mandatarului să rețină bunurile pe care le-a primit de la mandant sau pe seama acestuia în executarea mandatului, până la satisfacerea integrală a tuturor pretențiilor sale rezultate din mandat (ex: cheltuieli efectuate, remunerație, despăgubiri). Specificitatea textului rezidă în legătura intrinsecă dintre creanțele garantate și executarea mandatului, precum și în obiectul dreptului de retenție, limitat la bunurile aflate în legătură directă cu îndeplinirea însărcinării. Dreptul de retenție al mandatarului este o garanție legală, opozabilă terților în condițiile stabilite de lege, contribuind la protejarea intereselor financiare ale mandatarului și la asigurarea echilibrului contractual.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.